Marian, vitamina C Ionut, vitamina C Cornel, vitamina C Sunny, vitamina C Alex, vitamina C
vitamina C
Despre vitamina C

   "Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui."
vitamina C
Galerie foto vitamina C
Albume vitamina C
Despre noi
Versuri vitamina C
Sunny (chitara acustica & vocal)

sunny.jpgNiciodata nu m-am gandit ca o sa se ajunga aici, dar ceea ce parea sa fie doar “nebunia” unui baietandru de 14 ani s-a dovedit ceva mai mult decat m-am putut astepta eu, sa nu mai zic de ceilati.
Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu unul din omuletii aia de la TV care aveau o chitara in mana si cantau. Asa ca m-am pus la treaba si o vara intreaga am adunat si vandut sticle; (asa se faceau bani pe vremea lui Ceausescu). Bunica mea nici macar nu stia ce o sa faca prin faptul ca mi-a dat restul de bani de care mai aveam nevoie pentru mult dorita chitara care mi-a dat multe dureri de degete dar si multe ore in care nu ma dezlipeam de ea. De multe ori trebuia sa mi-o ascund pentru ca ii dadeam multe dureri de cap tatalui meu… El vroia sa mi-a arunce la gunoi pentru ca o considera o pierdere de timp.
Tot ce stiam era sa cant doua note pe o coarda, probabil ca oricine ar fi vrut sa scape de chitara mea… Asa ca il puteti intelege pe tata.
Daca la inceput parea mai mult o joaca, dupa ce L-am cunoscut pe Isus aveam un motiv serios pentru care sa invat sa cant la chitara. In 1996 am cunoscut un om care m-a incurajat foarte mult sa folosesc ceea ce eu stiam la chitara pentru Dumnezeu. Am inceput sa compun din ce in ce mai multe cantece. Tot in 1996 am avut prima mea formatia si o mare dorinta sa le spun celor ce ma asculta cum m-a schimbat Dumnezeu.
Am compus din ce in ce mai multe cantece pana ce am ajuns sa infiintez in 2001 grupul vitamina C. Acum dupa ce am realizat 3 albume si am concertat in multe orase din tara ma gandesc la urmatorul mesaj pe car il are Dumnzeu sa il spuna generatiei noastre prin cantecele care mi le inspira.
Ma bucur ca pot face ceva pentru Isus. El este motivul pentru care eu traiesc si fac tot ce pot prin muzica mea ca sa dau speranta celor de langa mine sa le spun ca Dumnzeu ii iubeste si ca are un destin pentru fiecare dintre noi.


Ionut (clape & vocal)

ionut.jpgTotul a inceput ca o curiozitate. Mergeam la biserica pe care parintii mei o frecventau si eram impresionat de tinerii care cantau acolo in fata si mai ales de cel ce canta la pian. Obisnuiam sa merg mai devreme pentru a “canta” la instrumentul acela care scotea sunete necunoscute, cu totul deosebite. Aveam aproximativ 12 ani la vremea aceea, o varsta destul de inaintata, asa cum mi-a spus si profesoara mea de pian de la Palatul Copiilor, pentru a ma apuca sa invat sa cant. Nu am reusit sa fac prea multe lectii datorita faptului ca nu aveam pe ce sa repet acasa. Insa nu m-am dat batut asa usor. Intamplator aveam prin casa o chitara veche ce apartinea tatalui meu. Asa ca am inceput sa-l stresez pe pianistul de la biserica ca sa imi explice cum se formeaza acordurile, gamele majore si minore etc. Pentru ca nu aveam materiale cu acordurile pentru chitara, m-am apucat de unul singur sa le desenez. Si azi mai am caietul in care am le-am scris. Mai tarziu s-a intamplat ca pianistul nostru de la biserica sa plece din tara si singura persoana care “stia” ceva muzica eram eu. Asa ca m-am apucat sa cant in biserica, la inceput la pian, apoi la chitara. Prin anul 2000 l-am cunoscut pe Sunny, el fiind student aici in Bucuresti la vremea aceea. L-am vazut/auzit de cateva ori cantand si imi placea stilul lui. Asa ca, in toamna lui 2001 a venit la mine si mi-a propus sa cantam impreuna. Viziunea lui privind lucrarea lui Dumnezeu prin muzica era asemanatoare cu a mea. Astfel a luat fiinta formatia vitamina C. Incepand de atunci si pana azi, am trecut impreuna prin diferite etape si transformari dar, privind in urma, realizez ca Dumnezeu ramane credincios, chiar daca noi uneori ne mai schimbam. Intre timp trupa a crescut si ne-am pus pe treaba. Si D-zeu a inceput sa lucreze mai mult si mai mult cu noi si prin noi. Atata timp cat ne-am facut partea noastra, El si-a facut-o pe a Lui. Cel mai mult imi doresc ca ceea ce las in urma mea sa-i aduca cinste lui Dumnezeu. Asta e scopul pentru care traiesc.

 

 

Marian (chiatara electrica)

marian.jpgM-am apucat de muzica pe la varsta 15-16 ani. Am apucat-o si am incercat sa nu-i mai dau drumul crezand ca prin ea voi realiza ceva. Cevaul a intarziat insa sa apara daramandu-mi repede castelul de nisip pe care erau cladite idealurile si sperantele mele. Cam prin anii ’80 optiunile ca tanar roman utecist erau reduse la 3: sport, muzica si alcool. Eu am optat ptentru ultimile doua care se imbinau perfect cu statura mea de rocker, facand o greseala de care nu mi-am dat seama decat mai tarziu, cand am intampinat pe cineva ce mi-a schimbat viata. Daca atunci alcoolul se gasea destul de usor, nu asa stateau lucrurile cu instrumentele muzicale; si acum tin minte cu cate eforturi si sacrificii mi-am cumparat prima chitara electrica, care oricum era "made in Romania", dar acest lucru nu conta pentru mine. La putin timp dupa aceasta am inceput sa cant impreuna cu prietenii mei, constituind formatia "Transilvania", in care am cantat 10 ani.
Cu toate ca am avut un oarecare succes pe plan muzical, ca si tanar traiam o realitate trista a viselor spulberate de opacitatea si monotonia vietii in care traiam, mai ales inainte de anii ’90.
In anul 1994 am intalnit pe Cel ce mi-a schimbat viata si cu care sunt prieten si astazi... cred ca stii cine e... ai ghicit... ISUS CRISTOS. Astazi cant pentru gloria Lui impreuna cu vitamina C si sunt fericit ca fac acest lucru impreuna cu Sunny, Alex, Cornel si Ionut.

 

 

Cornel (bass)

cornel.jpgDumnezeu m-a trimis in lume acum 25 de ani, intr-o familie in care majoritatea membrilor erau muzicieni, motiv pentru care, la varsta de 6 ani, parintii mi-au pus vioara in brate si m-au trimis la scoala de muzica. In clasa a II-a m-am transferat la Liceul de muzica "Dinu Lipatti", unde aveam sa studiez si muzica si materia scolara. Fiind nascut intr-o familie de penticostali, am crescut in biserica si am facut parte din orchestra acesteia de mic copil, pana in zilele noastre. Totusi, crescand, din cauza anturajului, satul de atata bataie de cap din partea profesorilor de instrument, de zilnicele ore ocupate - teoretic - cu "studiatul", am inceput sa ignor scoala din ce in ce mai mult, sa chiulesc, aventurandu-ma cu baietii prin podurile scolii, prin subsoluri, prin internat, jucandu-ma "v-ati ascunselea" si "leapsa" pe dealul Mitropoliei, mi-a venit trasnita idee sa renunt la scoala de muzica la sfarsitul clasei a IV-a. Imi aduc aminte totusi, ca tatal meu m-a pus sa aleg: "in continuare cu muzica ori treci la scoala de cartier". Am zis sa-mi mai acord o sansa, asa ca am continuat. Credeti ca mi-am revenit? Dimpotriva, colegi noi, mult mai "versati", cu mai multe idei nastrusnice, batai, spart de capete (ochelari inclusi), degete rupte, picioare si pumni in spate, absente nenumarate, note falsificate, corijente s.a.m.d... Ei bine, domnisoara profesoara de muzica, nu m-a mai suportat asa ca "m-a alungat" de la ea. Nu-mi ardea mie de orele de instrument. Imi aduc aminte ca intr-o zi, stand in pat si neavand chef sa ma duc la orele de vioara de la scoala, dupa ce facusem uz pana atunci de toate metodele stiute, am asteptat sa se faca ora de sosire a mamei de la serviciu, am dat drumul la soba si mi-am pus fruntea la gura ei ca atunci cand vine, sa observe ca eu sunt grav bolnav, am febra si nu ma pot prezenta la scoala... In fine, deja din clasa a VII-a m-am mutat la o scoala in apropierea casei, apoi am absolvit Colegiul National "Elena Cuza", mai apoi am terminat Facultatea de Turism si Masteratul in cadrul Univeristatii Romano - Americana.
La muzica, nu am renuntat definitiv totusi. Am cantat in continuare in orchestra si corul bisericii iar intalnirea cu vitamina C a avut un impact urias in viata mea. In 2002, Sunny i-a spus unui prieten comun, Edy, ca ar dori sa cunoasca un violinist care sa inregistreze pe albumul "Fara Limite"  si astfel am fost pusi in legatura si de-atunci a inceput una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii mele.
Ii sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru tot ce a investit in mine si Ii multumesc pentru toate oportunitatile daruite; nu vreu sa-L dezamagesc si doresc ca toata viata sa-L slujesc, sa cant despre El, despre dragostea Lui si sa fac tot ce-mi sta in putinta ca oamenii sa fie mantuiti.
Multumesc baietilor (vitaminelor) pentru tot ce am facut impreuna si pentru ca din cauza lor am putut scrie aceste randuri...

Alex (tobe)

alex.jpgEram la varsta de 13 ani, atunci cand mi s-a propus sa trec de la grupa de copii a bisericii pe care o frecventam, la grupa adolescentilor (tinerilor); „nemuritorii” se numea atunci, unde Sunny era lider. Dupa ceva timp petrecut impreuna la grupul de tineret, impreuna cu Sunny si cu inca un prieten, am ales sa slujesc in Biserica, la montatul si stransul instrumentelor si al cablurilor.
A mai trecut ceva timp si datorita slujbei pe care o faceam, am inceput sa prind drag de muzica! La indemnul aceluiasi prieten, Sunny (multumesc Sunny), am inceput sa merg apoape zilnic la sala unde aveam stranse intrumentele in timpul saptamanii, si sa exersez la tobe, imi puneam CD-uri cu melodii si incercam sa reproduc, dar la inceput nu prea a mers :P Am inceput sa stau pe langa cei care stiau tobe, ma uitam, invatam de la ei, nu ziceam nimic si mergeam a doua zi sa exersez singur in obisnuita mea camaruta.
Incet, incet, am ajuns sa pot spune ca stiu si pot sa tin un ritm si am inceput sa bat la tobe la grupul de tineri, am mai rugat pe cativa prieteni tobari sa imi mai arate una, alta, dupa care a mai trecut ceva vreme in care am continuat sa exersez si datorita faptului ca in biserica nu am mai avut tobar, am inceput sa cant in echipa de lauda si inchinare. Acest lucru a insemnat foarte mult pentru mine! In continuare am studiat si am incercat sa asimilez cat mai multe cunostinte in materie de tobe. Cu timpul, muzica a inceput sa ia locul fotbalului care pana atunci era marea mea pasiune:). Cand Sunny si baietii (vitamina C) au inceput sa cante, visul meu a fost sa ajung sa cant cu aceasta trupa. Am hotarat sa exersez si sa ma pregatesc si mai mult, am apelat chiar si la un profesor de tobe! Acum am ajuns sa cant cu vitamina C si pentru aceasta Ii multumesc in primul rand lui Dumnezeu si nu in ultimul rand baietilor pentru ca acum sunt o vitamina!
Imi doresc ca impreuna sa fim una in Cristos si prin muzica pe care o cantam sa-I aducem slava Lui si sa atingem cat mai multi oamnei si sa le catigam sufletele pentru imparatia Domnuluii!

 

Evenimente, vitamina C
Noutati vitamina C
Linkuri, vitamina C
Contact vitamina C
Lasa un mesaj
Copyright 2007 © www.vitaminaC.ro